Two times August

Salut! Ma numesc G. Dar poti sa`mi spui B, desi G e inaintea lui B pe buletin. Dar lumea nu pricepe. Se pare ca B e mai simplu decat G. De fapt, e mai rar si lumea nu accepta lucrurile mai rare. Nu auzi la fel de mult G la colturile de strada, printre copaci, in curtile oamenilor, in cluburi sau baruri, in reclame sau.. aeroporturi. Dar B auzi. O singura perosoana mi-a spus G de buna voie si nesilita de nimeni si in momentele in care ma striga simteam in sfarsit ca numele pe care il ai iti poate da satisfactie de sine. Cu ocazia asta ii si doresc the best of things.


Habar nu am ce s-a intamplat cu Iunie si Iulie. Tin minte doar ca m-am trezit speriat pe la inceputul lui August si am inceput sa dau telefoane. Si printre aceste conversatii telefonice tin minte in special una care m-a facut sa ma izbesc cu cosul pentru cumparaturi de un raft plin de Musli cu ciocolata. O cutie a cazut in carut asa ca am cumparat-o.
Si August parea ca incepe bine. Imi revenisem, trupul imi era din ce in ce mai energic, mintea imi clocotea ganduri si dorinte si ce bine era. Aveam senzatia ca totul este cum nu se poate mai roz. Si rozul in multe cazuri este asociat femininului. Femininului delicat, parfumat, stilat, cu ochi mari si codite albastre in par. My view anyway. Asa ca sun pe F all shiny gata gata de facut niste planuri si niste living.

N-o mai vazusem pe F cam de o luna si ceva. Imi era atat de dor de ea, si senzatia asta de dor mai adauga inca o raza puternica de soare unei zile luminoase de vara. Round our way the birds are singing/Round our way the sun shines birght/Round our way the birds sing for yoooou, cause they already know yoooou. Bine - formez - suna - raspunde - "Hey, F, vrei sa vedem un film? Poate o sa si gatesc ceva." STOP - pauza - Liniste! Acum inchid ochii si ma concentrez asupra cuvintelor. Le repet in gand. Le repet pana le aud pe bune. Le aud cu ecou. Se face foarte intuneric. Le aud ca o alarma de evacuare. Le aud ca ceva rau, iminent. Se apropie, e foarte liniste si se apropie. E din ce in ce mai frig si cuvintele se apropie si nu le pot opri. Acum e timpul sa platesc. Imi vad cadavrul ciopartit pe un camp gri sub un cer plin de fum gri si corbi care-mi ciugulesc ochii si creierii da langa craniu. Aripi si pene albe stralucitoare de ingeri patate cu sange negru puturos cad pe camp si sunt mii, milioane, miliarde si ecoul se repeta la infinit spargandu-mi timpanele.
Incerc sa dorm. Am un vis neplacut. Visez ca dorm in patul meu asa cum si fac de altfel, si sunt foarte amortit, si din cand in cand sunt teleportat in diferite locuri unde sunt martor unor intamplari stranii. Visez ca ma trezesc la fel de amortit si incerc sa ma ridic dar nu reusesc. Muschii nu mai au oxigen de ceva vreme si nu pot sa vad decat cu un ochi, si vederea nu este clara, este ca si cand m-as uita crucis cu el. Ceva imi tot trage trupul inapoi. Visez ca ma panichez si nu ma pot trezi. Sunt foarte curios ce se intampla in baie si mai ales vreau sa ma vad in oglinda. Visez ca vreau sa stiu ce dracu se intampla cu mine si cum arat in momentele astea. Reusesc sa ma ridic si iau cale mai mult tarandu-ma cu foarte multa greutate spre usa baii. O deschid. Pe jos incerc sa deslusesc un covor cu un model intortochiat, care stiu ca nu ar trebui sa se afle acolo. Nu am covoare in casa. Imi ridic ochii spre oglinda deasupra politei si nu apuc sa ma vad, dar in schimb ma trezesc. Am adormit cu veioza aprinsa si primul lucru pe care-l vad e o iconita cu Sf Gheorghe care a adormit langa capul meu dar nu ma linisteste. Body check. Fug in baie sa vad daca arat a ceva familiar. Spaima asta n-am mai experimentat-o in viata mea. Imi tot repet cu voce tare "chill, chill, chill, chill, chill, chill, chill, chill, chill, chill, chill, chill." Imi aprind o tigara si vreau sa vad ceva viu. Vreau prezenta cuiva, nu conteaza a cui, dar sa miste, sa zica ceva. Tremur. Ma simt atat de singur! Merg la fereastra sperand sa vad o masina sau un om nocturn. N-am noroc. Ma grabesc catre telefon ca si cand este singurul lucru care mi-ar putea salva viata. Este ora 1:28:41 si esti singura fiinta pe care o pot suna atat de tarziu ca sa ma linistesc. Nu-mi raspunzi. Nu-mi raspunzi pentru ca acum crezi ca am sa te plictisesc iar cu te iubesc-urile si let's talk this through dar nu vreau decat sa tac si sa-ti aud viata prin respiratie si nedumerire. Sting tigara cu o senzatie cumplita de deja-vu care imi anuleaza orice speranta. Acum un an in August, ma simteam la fel. Ma intind in pat si reiau rugaciunea pe care am redescoperit-o recent. Just let me sleep this time.